About Twitter, about tweets

Asa deci, acum ceva vreme mi-am inceput si eu incursiunea in minunata lume twittosferica. M-am simtit ca o baba, deoarece tot auzeam in stanga si in dreapta despre minunatiile microbloggingului si eram total pe langa. De ce as vrea sa impartasesc cu restul lumii ce fac in fiecare minut al insipidei mele vieti? De ce as vrea sa stiu ce fac alti oameni in fiecare minut al exceptionalei lor existente? Cu ce ma incalzeaste pe mine ca X acuma isi bea cafeaua sau ca Y s-a intalnit cu prefectul la magazinul din colt si i-a pus piedica? Cu nimic, teoretic.
In cele din urma am cedat tentatiei si mi-am facut cont. Am inceput timid, habar nu aveam ce inseamna retweet de pilda, dar am prins pe parcurs smecheria. Si am devenit un copilas care descopera entuziasmat functiile noii sale jucarii. Ca sa nu mai zic ca in ziua de 7 aprilie le-am dat peste nas tuturor cunoscutilor cu vastele si proaspetele mele informatii despre ce se intampla dincolo de Prut. Tot datorita Twitter-ului, desigur.

Parti bune

• Pot tine mult mai usor legatura cu amicii. Vad ce fac, daca sunt acasa, daca au chef sa iasa, daca sunt deprimati. Da, asta se rezolva si cu un semese, dar asa e mai simplu.
• Aflu multe lucruri interesante, dau peste site-uri mai mult sau mai putin amuzante. Sunt si oameni destepti pe Twitter, nu numai din astia asa ca mine.
• Informatia circula mai repede si mai usor. Ajunge intr-un timp mult mai scurt la mine.
• Daca am un gand buclucas si mi-e lene sa il dezvolt pe blog, il arunc pe Twitter. Ca doar de aia se cheama microblogging.
• Twitterfox-ul e cute. Imi place cand popuie si ma avertizeaza ca cineva este activ din punct de vedere virtual. Este ca un messenger mai evoluat, in sensul ca poti ajunge usor sa socializezi cu tot felul de persoane.

Parti rele

• Cateodata imi cultiva lenea. Decat sa imi adun fortele necesare incropirii unui post, ma multumesc cu 140 de caractere.
• De multe ori simt ca nu fac fata informatiei. Am reader, am cont de twitter, trebuie sa filtrez o gramada de chestii in prea putin timp . Cand vad ca am primit 20 de tweets in 10 minute ma sperii de-a dreptul.
• Este superficial. Niciodata nu o sa poti purta o conversatie in adevaratu sens al cuvantului prin intermediul sau si niciodata nu vei ajunge sa ii cunosti cu adevarat pe cei pe care ii urmaresti. Parerea mea.
• M-a prins. Asa ca am inca o chestie cu care sa imi consum energia.

Si ca o concluzie: ar fi minunat daca birturile, cluburile si institutiile s-ar trezi la viata si ar imbratisa noile metode de comunicare. Contul meu e aici. Spor la twitterit.