Cum ne mai îngrijim

Îmi pasează Nebu o leapşă dubioasă pentru mine, fiinţă feminină pe jumătate, vrând să ştie care sunt ritualurile mele de frumuseţe. Eh, deşi după n-şpe mii se ani adolescentini de citit Cool Girl şi încă câţiva de Cosmopolitan am mai prins şi eu nişte şmecherii, tot dezorganizată în propriile-mi tabieturi sunt.

Ca să începem cu produsele fără de care nu aş putea să trăiesc, în categoria asta intră antiperspirantul (Dove sau Garnier, în funcţie de ce găsesc la magazin), crema de corp, balsamul de buze şi şerveţelele demachiante. Mno, asta pe lângă pastă de dinţi, gel de duş, săpun lichid şi şampon, cele clasice de altfel. În ceea ce priveşte make-up-ul nu obişnuiesc să îmi desenez forme şi culori pe faţă, din cauză că nu mă pricep, aşa că mă limitez la pudră şi rimel pentru ocazii speciale. Când eram în liceu şi mă credeam mare rockeriţă nu ma dezlipeam de dermatograf (negru, ofcors), acum mi-a trecut. Am avut la un moment dat şi obsesia luciurilor de buze, dar şi aia mi-a trecut. Deşi chiar şi acum găseşti cu uşurinţă unul pe la mine prin geantă.

Şi să vorbim despre păr. Deşi al meu la origini a fost minunat, după ani de vopsiri şi chinuri fie cu ondulatorul, fie cu placa, şi-a mai pierdut din strălucire. Aşa că acum îl las să respire vesel, mă lipsesc o perioadă de negrul întunecat şi îl afişez în toată splendoarea şatenului său închis. Îl spăl cam de două ori pe săptămână, depinde de circumstanţe. Nu sunt fană a măştilor de păr, dar sunt îndrăgostită de balsam, care mi-l face moale şi maleabil. Şi da, recunosc că din când în când mai vâr şi acum placa de întins în el, când e obraznic şi o ia în toate direcţiile.

Mai apoi avem obsesia cu cremele de faţă: am una de zi şi una de noapte. Şi gel din ăla de curăţare şmecher, care face spume. Loţiunea tonică mi s-a terminat acum ceva vreme şi nu mi-am mai luat alta, spre ruşinea mea. Le folosesc seara, mai rar dimineaţa, că tot timpul sunt în întârziere.

Nu mai ştiu ce să vă zic. Când îmi mai aduc aminte mai folosesc şi gel anticelulitic şi cremă de mâini. La manichiură şi pedichiură e simplu, îmi tai unghiile şi gata, rar mă screm să le dau cu lac incolor. La cosmetică am fost de două ori în viaţa mea, şi aia ca să mă fardeze tanti frumos, să fiu mândră pe la chefuri. Până şi de tuns mă tund în ultima perioadă (a se citi de mai mult de un an) singură, având în vedere că nu fac decât să scap de vârfurile despicate (care se despică acum mult mai rar, datorită balsamului de care vorbeam mai sus). O singură dată am intrat într-un solar şi nu am fost deloc mulţumită. La saună îmi place cât de cât, dar tot o singură dată am fost. Recunosc însă că m-aş duce la un facial de ăla şi la un masaj de relaxare.

Acestea fiind spuse, înainte să pasez leapşa ţin să precizez că nu ştiu cum se face că noi fetele aruncăm un sfert dintre produsele de machiaj sau cosmetică pe care mi le cumpărăm. Eu tot timpul găsesc pe te miri unde creme pe jumate consumate expirate de doi ani, luciuri de buze de când eram în liceu şi farduri de când mă visam prinţesă. O fi caracteristic muierilor. Le invit să vorbească despre tabieturile lor pe Ada, înainte să plece în concediu, şi pe Adeline, care s-a sărbătorit recent.